Țara asta nu este a voastră!

FOTO: Andreea Aron

România nu este a voastră, a celor puțini și vremelnici care vă bateți joc de ea, nu este a voastră, a celor  care o subjugați, a celor care, în mod sistematic, cu rea credință, ați făcut din minciună și hoție un mod de a fi.

Țara asta, atât cât a mai rămas din ea, după ce ati furat-o fără teamă de Dumnezeu timp de 27 de ani, este a noastră, a celor care, liberi și netemători, mai cred în onestitate, în munca dreaptă și în sacrificiu, a celor care se încăpățânează să spere cu inima neînduplecată de urâțenia voastră și in pofida oricăror perplexități zilnice.
România este a noastră, a celor care nu cer pomană, nu cer privilegii, nu cer creșteri de salarii fără muncă, ci vor doar atât: să își crească copiii într-o țară curată și dreaptă, în liniște, cu respect față de lege și teamă de Dumnezeu.

PUBLICITATE

Ah, voi, puțini, cu putere, nu ați înțeles că țara este a noastră, a celor mulți, a căror putere stă în fragila lipsă de putere, a celor care care, gustând libertatea, nu o vor mai lăsa pe mâna voastră, ci o vor da, curată și dreaptă mai departe în mâna copiilor lor.
Nu vrem să trăim cu spaima că ne furați atunci când, obosiți fiind, ne punem capul pe pernă pentru a ne odihni, nu vrem să trăim cu temerea că într-o buna zi, neavând ce să mai furati, ne veti impozita și aerul pe care îl respirăm. Cât de răi sunteți ne e teamă ca ne veți dezgropa și mortii, cerându-le să își plătească dreptul la odihna veșnică. Ahhh, răilor, unde vă este frica de Dumnezeu, unde vă creșteți copiii de nu vă cuprinde groaza că, într-o zi, până si Oltul, Dunărea, Mureșul si Prutul se vor retrage în propria albie, secătuind  de spaima ca nu ar mai putea să vă astâmpere setea de înavuțire?
Puterea voastră este vremelnică oricat de mult ați vrea să perpetuați privilegiile ei, a noastră, în schimb, se măsoară cu întinderea speranței și a credinței în dreptate și nu va pieri oricât de mult ne amăgiti, ne călcati cu bocancul vostru sovietic pe a cărui talpă se mai văd și acum urme de sânge ale celor ce au pierit în urmă cu 27 de ani, lăsându-ne moștenire, pentru totdeauna,  dorința de libertate și dreptate.
Voi, răilor, poate ați uitat de Coșbug, dar nu-i nimic, vă reamintim să stiți cum sună chemarea întru nădejde a celor mulți:
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stâpânii luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt să vrem
Să vrem noi sâange, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiti, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
Țara asta nu este a voastră, nu vrem să murim înstrăinati in propria curte, vrem să  renaștem, punând toate năzuințele intr-un loc bun si curat de care să nu vă atingeti câte zile veți avea, trădătorilor!
Cosmin Neidoni