Cea mai socanta relatare despre reincarnare, datata din 1998

Se spune din popor ca nu stim nimic. Cu cat stim mai multe, cu atat ne dam seara ca de fapt stim extrem de putine lucruri. Cu siguranta stiinta nu este totul, iar ea nu poate explica multe, printre care si fenomenele misterioase. Vom vorbi in acest articol despre reincarnare. Daca alegi sa crezi sau nu, este alegerea ta. Dar oare sunt aceste fenomene, aceste mistere, intr-adevar adevarate?
Si totusi, atat timp cat au existat documentare realizate cu aceasta poveste, si chiar New York Times a scris la acea vreme despre aceasta poveste, consideram ca un sambure de adevar are, iar informatiile nu pot fi false. Ramane doar sa cititi si sa interpretati cum doriti aceasta poveste misterioasa si socanta.

Povestea incepe astfel: Daca un copil v-ar oferi informatii exacte despre viata unei persoane decedate, pe care el nu l-ar fi putut cunoaste, veti crede ca reincarnarea  este reala si ca acest copil este reincarnarea acelei fiinte decedate? 

Haideti sa va explic pe indelete povestea.

Dr. Erlendur Haraldsson, psiholog şi profesor emerit la Universitatea din Reykjavik, a studiat mult timp reîncarnarea. A relatat un caz pe care a început să-l investigheze în anul 2000, în care, un băiat, pe nume Nazih Al-Danaf, a oferit detalii corecte despre asa-numita lui viata anterioara.
Dr Haraldsson a intervievat toate persoanejele povestii de mai multe ori, la cateva luni distanta, iar povestea a ramas mereu aceeasi.
Marturia cea mai cutremuratoare a fost a sotiei omului decedat, care a testat cu lacrimi in ochi cunostiintele baiatului care pretindea ca este reincarnarea persoanei decedate.
Totul a inceput intr-o zi cu soare cand...

Prima discutie despre o alta viata

Cand baietelul avea un an si jumatate a inceput sa vorbeasca din senin lucruri ciudate. Nazih, pe numele sau, ii spunea adesea mamei sale: “Eu sunt mare, mama. Eu nu sunt mic. Sa nu iti fie frica de mine, mama. Eu sunt neinfricat si puternic. Eu am copii, iar ei sunt mici si trebuie sa ii vad. Am doua pistoale si grenade, dar stiu sa le folosesc.”
De unde ar putea stii un copil atat de mic, la varsta de un an si jumatate, aceste cuvinte? Dar mai ales, de unde ar avea aceasta gandire? Sa spunem ca ar fi auzit aceste cuvinte la televizor, cum de ar fi stiut ulterior unde sa mearga pentru a-si intalni sotia?

Povestea incepe sa devina cu adevarat socanta... 

Se compora cat de mult putea precum un om mare. Spunea ca are o masina rosie. Arata un interes neobisnuit pentru tigari si alcool. Povestea adesea despre un prieten fara o mana care a murit cand cativa inamici l-au impuscat. Cerea adeseori sa mearga la adevarata lui casa care se afla la o distanta de 17 km distanta.
Dupa multe insistente, la varsta de 6 ani parintii l-au dus in sfarsit la adevarata lui casa pentru a vedea ce se petrece. Copilul plangea deseori dupa “copii” lui mici si dupa sotia sa. Parintii nu stiau ce sa ii mai faca. Nu stiau ce sa creada. Suntem in anul 1998, cand Nazih avea 6 ani si impreuna cu parintii si cateva dintre surorile lui, merg la casa sa din cealalta viata.

Gasirea casei, si discutia cu 'sotia' sa

Familia a ajuns in orasul Qaberchamoun, la o intersectie. Nazih, avand 6 ani, indica unul dintre cele 6 drumuri. Au mai mers cateva secunde, iar copilul a spus sa opreasca masina datorita pamantului umed. A luat-o la fuga spre casa sa urmarit de familia ingrijorata.

Femeile s-au oprit sa discute cu un localnit iesit la poarta, in timp ce asteptau sa se intoarca Nazih si tatal acestuia. Povestea devine cutremurator de socanta cand localnicul iesit la poarta, ii intreaba ce se petrece. Femeile ii povestesc tot ce spune copilul, iar acesta plange in hohote. Recunoaste toata povestea si le da dreptate, chiar a existat un om care avea grenade, o sotie, arme, copii, o masina rosie, fix la adresa indicata de copil. Se pare ca localnicul era tatal celui decedat.

Totusi, copilul cautandu-si casa, nu a reusit s-o recunoasca desi a stat cateva ore si a cautat indicii. Totusi, vaduva a vrut sa-l testeze pe baiat, cel care pretindea ca este sotul sau, reincarnat in copil.
Ea l-a întrebat: "Cine a construit fundatia acestei porti la intrarea acestei case?" Nazih a raspuns: ''Un om din familia Faraj".
L-a intrebat daca a avut vreun accident atunci cand locuiau in casa lor din Ainab. Nazih i-a răspuns ca si-a luxat umarul intr-o dimineata cand voia sa mearga sa cumpere tigari.

L-a intrebat daca si-a amintit cum s-a imbolnavit fiica lor, Fairuz. El a spus: "S-a intoxicat cu medicamentele mele si am dus-o de urgenta la spital"

Cu stupoare vaduva nu putea sa spuna nimic, ci doar sa priveasca ochii copilului. Tot ce raspunsese acest copil era adevarat. Ba mai mult, a intrat intr-o camera amintinu-si un dulap anume. A afirmat ca acolo stateau armele sale, iar vaduva a afirmat ca asa a fost. Pentru a o convinge, a intrebat-o daca isi mai aminteste cum masina lor s-a oprit de doua ori pe o sosea din Beirut si cum niste soldati i-au ajutat sa o porneasca. Si aceasta afirmatie a fost adevarata. Baiatul a mers intr-o gradina sa vada daca mai exista un butoi vechi, ruginit, care era folosit pe post de tinta de catre vaduva. Aceasta era invatata de sotul ei sa traga cu arma. Butoiul foarte ruginit si gaurit, era intr-adevar acolo. 

Toti cei prezenti erau inmarmuriti, socati de-a dreptul. Nimeni nu putea sa spuna nimic. Stateau si ascultau cum copilul isi readucea aminte pe parcurs ce vorbea despre alte intamplari, iar vaduva plangand, ingaduia ca sunt adevarate relatarile copilului.

Acum, cititind toate aceste randuri, credeti in reincarnare? Daca da, ce credeti ca este ea? Cum se manifesta? Daca nu credeti in ea, atunci cum explicati aceasta poveste adevarata, relatata de catre New York Times, pe baza caruia s-au facut si documentare?