Această elevă inconștientă din anii '70, sau poate chiar '80, mergea singură pe stradă către școală.

 

Această elevă inconștientă din anii '70, sau poate chiar '80, mergea singură pe stradă către școală. Slavă Domnului că am făcut revoluția aceea, căci nu știm ce s-ar fi întâmplat cu generația noastră din cauza riscului pe care ni-l asumam mergând singuri spre școală. 

Pe atunci, toți eram la fel de inconștienți. În iarnă, treceam prin bălți și zăpadă, nu rata nicio pată de gheață pe care să ne dăm cu ghiozdanul, sau, eventual, pe spate, iar vara... nici nu vreau să mă gândesc, vara ne opream la gârlă, cei dintre noi care ne-am crescut la țară.

Puteam muri în multe moduri diferite, dar cred că toți copiii de atunci aveam câte un înger păzitor deasupra capului ca să ne salveze de la o moarte sigură. Altă explicație nu există.

Ascultă, să mergi singur la școală, fără mamă, fără tată, fără bonă, fără bodyguard, fără jeep, fără orice altă mașină, fără telefon mobil la care familia să te sune isterizată din cinci în cinci minute ca să se asigure că ești în siguranță, că ai apăsat corect pe clanța ușii, că nu ai alunecat pe vreo scară Richter, că nu ți-a căzut nicio macara în cap sau, mai rău, că nu ai sfârșit într-un butoi de la Caracal.

Ce proști și inconștienți eram pe atunci, îți spun sincer! Și să vezi, după ore, ne duceam tot singuri acasă. Unii pe jos, alții agățați de vreo căruță, alții pe portbagajul unei biciclete, alții cu tramvaiul sau troleibuzul, și așa mai departe. Jeep-ul era doar pentru Ceaușescu, să te închipui! Mamele lucrau, tății la fel, și bonele nici măcar nu existau în vocabularul nostru.

Copiii de azi își scrântesc gleznele dacă fac un pas în afara porții școlii, când se întorc acasă. După trei pași, amețesc, le curge sânge din nas și mor. Mă lăsați, că încep să tremur doar când mă gândesc cum mergeam eu la școală pe jos. Puteam fi împușcați, răpiți, sau cineva putea să se arunce asupra noastră ca să ne fure un rinichi.

Amintiri înfricoșătoare îmi vin în minte: săream coarda fără cască, jucam sotron fără genunchiere, mâncam mere din pom nespălate, beam apă de la hidrant și ne încăpățânam să nu murim, chiar dacă puteam să luăm viruși cu trei capete și denumiri care îți înghetau sângele în vene, asemenea celor de astăzi. În timpul meu, oamenii nu căutau E-uri pe etichete, ci doar prețul. Uf...

Nu ne-am stins, nu ne-am îmbolnăvit, mergeam pe jos și ne luam bătaie cu rigla peste palme când nu ne făceam temele.